Ex machina

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, un tânăr programator, Caleb, angajat al celei mai mari companii de IT din lume, câștigă "șansa" de a-l vizita pe Nathan, un savant  retras şi foarte bogat ce nu pare şi nici nu se comportă prea inteligent.Scopul inițial al vizitei este “evaluarea” creaţiei savantului şi anume un robot umanoid pe nume Ava, dar până la finalul filmului rolurile par să se schimbe. Testul Turing este un test care stabilește dacă un robot poate să fie “confundat” cu o ființă umană, iar pe măsură ce evaluarea are loc Caleb este din ce în ce mai atras de Ava, cea care este atât de frumoasă,  atât de seducătoare, atât de inteligentă, și în final doar un robot.

Ex machina este un film despre idei, despre întrebări ce trebuie sau nu trebuie puse, un film al cărui subtext te trimite cu gândul la dileme etice şi morale.  Tema este una complexă, chiar controversată: inteligența artificială şi ce anume ne individualizează pe noi oamenii. Ceea ce aduce nou filmul este faptul că această temă este ascunsă într-un dialog aparent banal, dar care treptat strecoară fiori pe sub pielea spectatorilor. Nimic nu este superfluu şi totuși nimic nu este prea “tehnic”.

Numele filmului vine de la „Deux ex machina”, expresie şi tehnică folosită  în finalul  pieselor de teatru greceşti prin care un zeu rezolvă toate problemele pe care oamenii nu sunt în stare  să le rezolve.  Absența cuvântului “Deux” din numele filmului nu poate decât să ne sugereze egoismul, orgoliul şi obsesia oamenilor de a deveni “zei”  precum şi efectele devastatoare ale acestei dorinţe. Sfârşitul tulburător al filmului nu va mulţumi niciun spectator, dar va lăsă multe semne de întrebare şi teme de meditaţie despre  viitorul apropiat, despre graniţa dintre geniu şi nebunie, dintre om şi robot, dintre suflet şi fără suflet...