luni, 28 decembrie 2015

Originea expresiei “a freca menta”





Expresia “a freca menta” face trimitere la o activitate ușoară, la comoditate, pierderea timpului sau chiar lene, iar originea ei este una precisă.








În Grecia Antică un slujitor al casei avea rolul de a freca masa cu mentă înainte de servirea mâncării pentru mirosul și senzația de prospețime pe care  aceasta le oferă. Obiceiul a fost preluat și de familiile înstărite de români și amatoare de etichete de comportament din secolul al 18-lea. Astfel, mulți slujitori preferau această sarcină în locul muncilor mai grele (gătit, tăiat lemne, cărat apă etc.) și “frecau menta” toată ziua pentru a scăpa de alte sarcini.

Chiar dacă obiceiul a dispărut odată cu trecerea timpului, expresia a persistat cu înțelesul de a trage chiulul de la muncă.



Surse: istorie-pe-scurt.ro, adevărul.ro
Sursă foto: Academia Cațavencu

luni, 21 decembrie 2015

Hoțul de cărți


Autor recenzie: Naghi Sorina (clasa a 10-a)





„Poate o persoană să fure fericire? Sau este doar o altă interioară și infernală festă omenească?”




Am auzit de "Hoțul de cărți" de ceva timp și în sfârșit am reușit să pun mâna pe ea. Când am început cartea, cam tot ce știam despre ea era faptul că se petrece în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania nazistă. A fost suficient, deoarece mi-a plăcut să descopăr povestea pagină după pagină. Primul lucru care m-a impresionat a fost naratorul: Moartea. Ea ne va prezenta povestea lui Liesel Meminger, o poveste dintre nenumăratele pe care ea le știe, o poveste ca  "o încercare - o uriașă încercare riscantă - de a dovedi că voi și existența voastră umană meritați." Și este o poveste care te emoționează peste măsură!

Liesel Meminger se află în tren, împreună cu mama și fratele ei, îndreptându-se spre Munchen, unde mama va fi nevoită să-și încredințeze copiii unei familii adoptive. Pe drum însă, fratele ei moare. La înmormântarea lui, Liesel găsește în zăpadă o carte- Manualul groparului - prima carte furată de ea. Dorința ei de a citi cartea furată, singurul obiect care reprezintă legătura cu fratele ei, îi oferă fetei motivația necesară pentru a învăța să citească.

"Liesel observă străinătatea ochilor tatălui adoptiv atunci când aprinse lumina în baia rece. Erau făcuți din blândețe și argint. Ca argintul moale topindu-se. Văzând acei ochi, Liesel a înțeles că Hans Hubermann valora mult."

 "N-ai crede, a scris ea, dar nu școala a fost cea care m-a ajutat atât de mult să citesc. A fost papa. Oamenii nu îl cred foarte deștept, și e adevărat că nu citește prea repede, dar am aflat curând că scrisul și cuvintele chiar i-au salvat cândva viața."

În Munchen, Liesel își va face prieteni noi,  Rudy Steiner, un băiat îndrăgostit de ea, dar mai ales un evreu care avea nevoie de o ascunzătoare. El găsește  ajutorul de care avea atâta nevoie, și după câteva zile de la sosirea lui, el și Liesel încep să se împrietenească. "O am pe Liesel Meminger într-o mână, iar pe Max Vandenburg în cealaltă. În curând, voi aplauda cu ei. Doar dați-mi câteva pagini." Fetița și evreul încep să-și povestească unul altuia coșmarurile, Liesel îi citește din cărțile furate din biblioteca primarului, iar Max va scrie povești pentru ea. Se naște o prietenie legată prin cuvinte.

"Hoţul de cărţi" nu e doar povestea unei fetițe de zece ani, care fură cărți. Este o poveste despre puterea cuvintelor și despre cum acestea îți pot schimba, sau chiar salva, viața. Personajele sunt frumos conturate, fiecare ieșind în evidență prin autenticitate. Mie, personal, mi-a plăcut extrem de mult Rudy, băiatul cu ochi albaștri și păr blond, profitând de fiecare ocazie pentru a-i pune aceeași întrebare hoțului de cărți, deși știa deja răspunsul: "Ce zici de un sărut?". L-am îndrăgit și pe Max, evreul care a reușit să supraviețuiască.

Dacă nu ai citit încă această carte, ar fi cazul să o faci, pentru că "atunci când moartea spune o poveste, chiar trebuie să o asculți."

Cartea se poate cumpăra de aici: Hoțul de cărți 

joi, 17 decembrie 2015

Regal de colinde în școlile din Aușeu


Sărbătoarea nașterii lui Isus, celebrată de peste 2000 de ani, este un bun prilej de a aduce împreună părinți, elevi, profesori și autorități locale în jurul bradului și de a ne bucura de frumusețea iernii și magia copilăriei.



Iar elevii noștri nu ne-au dezamăgit nici de data aceasta și au transmis o bucurie cum numai o dată pe an o putem simți, bucuria Nașterii Mântuitorului!



A fost un regal de colinde, obiceiuri, scenete și poezii legate de sărbătoarea Crăciunului, unele tradiționale și altele adaptate zilelor noastre, dar toate la fel de frumoase! Iar acest regal a fost pregătit cu multă dăruire de doamna consilier educativ, doamnele învățătoare și educatoare de la școlile din comună, doamnele profesoare de limba franceză și engleză, precum și de domnul profesor de religie.



Clichetul colindelor pe care le-ați ascultat să bată la fereastra sufletelor pentru a ne ajuta să fim mai buni, mai darnici și mai deschiși lucrurilor care contează cu adevărat. Credința, lumina, bunătatea și speranța să ne conducă pașii prin magia iernii.

Sărbători fericite, dragi elevi!
Sărbători fericite, dragi părinți!












Alte activități ale elevilor găsiți aici:
Capsula timpului
Am plantat un copac, am plantat o faptă bună
Broscuțele, prietenele elevilor
Spectacol de teatru la Aușeu

miercuri, 16 decembrie 2015

Serbare de Crăciun la Grădinița Groşi



Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru noi toți, dar mai ales pentru copii.



Încărcați de emoție, dar cuprinși de speranța că Moşul le va răsplăti efortul, preșcolarii de la Grădinița Groși au recitat azi la Serbarea de Crăciun poezii în limba română și în limba engleză, au colindat și au dansat spre bucuria și încântarea bunicilor și părinților care i-au aplaudat înduioșați.


























Iar așteptările copiilor nu au fost deșarte căci moșul a venit, ca în fiecare an, încărcat de bunătăți!

















Mulțumim doamnelor educatoare Secan Viorica, Teuşdea Cornelia şi Cânepă Doina pentru atmosfera de basm pe care au creat-o şi pentru faptul că ne-au reamintit, nouă celor mari, cât de frumoasă şi magică este copilăria!






Pentru a vizualiza alte activități accesați meniul Teaching din partea de sus a blogului.



duminică, 13 decembrie 2015

De la copii pentru copii!


Săptămâna aceasta fiecare dintre elevii Școlii Gimnaziale Alexandru Roman Aușeu a fost Moș Crăciun pentru un alt copil.

În cadrul unui proiect județean realizat în colaborare cu  fundația My brother's keeper și coordonat în școala noastră de doamna învățătoare Bradea Nadia, elevii au strâns și donat jucării , au cumpărat dulciuri și au realizat felicitări pentru a fi trimise altor copii ce au nevoie de jucării acum în prag de sărbători, dar mai ales au nevoie de sprijinul și gândurile noastre bune!


Un act de caritate este de fiecare dată un zâmbet pentru un copil, și, dacă vine de la un alt copil, suntem siguri că rezultatul așteptat va fi pe măsură!





















Felicităm elevii care au dat dovadă de spirit civic și cadrele didactice implicate în proiect; cadre didactice care știu că spiritul civic se învață și se dezvoltă începând de la cea mai fragedă vârstă.


UPDATE
Cadourile au ajuns în Centrul Plus! Felicitări organizatorilor!








Detalii despre fundație găsiți aici: My brother's keeper Romania

Pentru a vedea alte activități ale elevilor click aici:
                  Concurs-si-eu-sunt-junior-ranger
                  Capsula timpului
                  Alexandru Roman
                    Festival de colinde
                    

                                       
                        



duminică, 6 decembrie 2015

Victor Frankenstein


Filmul aduce o nouă perspectivă, criticată de unii, asupra romanului gotic scris în secolul al 19-lea de Mary Shelly și această perspectivă este cea a lui Igor, un cocoșat de la circ ce devine asistentul lui Victor Frankenstein, creatorul de monștri.



Această ultimă adaptare, din multele adaptări de-a lungul anilor, pune accent pe prietenia dintre Igor și Victor, studentul la medicină pasionat de știință până la limitele umanității. Igor va fi cel care îl va salva pe Victor de propria creație și de propria nebunie. Este așadar povestea creatorului și nu a monstrului, lucru demonstrat și de puținele elemente horror din film.

În timp ce numele Frankenstein a devenit celebru, romanul scris de Mary Shelly la numai 19 ani a fost uitat și mulți confundă monstrul cu creatorul. Confuzia este până la urmă de bun augur căci cea mai importantă întrebare rămâne:



Cine este cu adevărat monstrul? (Victor sau creația lui hidoasă?)





Romanul îl găsiți aici: Frankenstein

Povestea se poate  descărca gratis în format e-book aici: Mary Shelly - Frankenstein




vineri, 4 decembrie 2015

Cine este Moș Nicolae?

Fiecare copil  așteaptă cu nerăbdare noaptea de la începutul iernii în care lustruiește ghetele, le pune la ușă în speranța de a le regăsi pline cu dulciuri ori portocale și lăsă o scrisorică pentru bătrânelul nevăzut care verifică dacă a fost cuminte.

Iată însă câteva lucruri pe care poate nu le știai despre Moș Nicolae:

*Poveștile tradiționale spun că Moșul e o adaptare a Sfântului Nicolae, un episcop generos care a trăit în secolul al IV-lea în Mira, Lichia (Turcia). După ce i-au murit părinții, Nicolae si-a împărțit averea săracilor.  Povestea s-a transmis apoi din generație în generație, iar acum știm cu toții că în noaptea de 5 spre 6 decembrie toți copiii cuminți  primesc cadouri de la Moș Nicolae;de asemenea se știe și faptul că Sfântul Nicolae era un justițiar, de aici și nuielușa - motiv de îngrijorare pentru copiii mai puțin cuminți;

*Moș Nicolae vine călare pe un cal alb în schimb ce Moș Crăciun vine pe o sanie trasă de reni;

*Moș Nicolae e singur în schimb ce Moș Crăciun are o soție pe nume Crăciunița;

*Numele Nicolae înseamnă «învingător» sau "biruitor de popor";

*În timp ce casa lui Moș Crăciun e o fabrică de jucării, Moș Nicolae, fiind foarte bogat, cumpără cadourile din magazine;

*Moș Nicolae este bătrân și are barba albă, iar în ziua de 6 decembrie Moșul își scutura barba, deci ar trebui să ningă;

*O altă legendă istorisește povestea a trei fete sărace care nu se puteau mărita deoarece nu aveau zestre. Se spune că atunci când prima fată a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, numit arhiepiscop, a lăsat noaptea un săculeț cu aur la ușă. În anul următor a făcut la fel și pentru cea de-a doua soră. Când a venit vremea căsătoriei celei mai mici, arhiepiscopul a fost surprins de tatăl fetelor, de aceea nu a mai lăsat cadoul la ușă, ci s-a urcat pe acoperiș, aruncând sacul pe coș. Acesta a aterizat într-o şosetă pusă la uscat, de aici și obiceiul șosetelor.

Voi ați pregătit cizmele/șosetele?


Surse: Wikipedia, ziarul Adevărul
Sursă  foto: bravonet.ro

miercuri, 2 decembrie 2015

Micul Prinț

Filmul este ecranizarea  fenomenului și mitului editorial care a captivat întreaga planetă, Micul Prinț de Antoine de Saint Exupery; o ecranizare adaptată însă zilelor noastre.
La prima vedere este o poveste simplă pentru copii, dar, ca și cartea, filmul aduce în prim plan valori umane incontestabile cum ar fi adevărul, bunătatea, responsabilitatea, toleranța sau spiritul de aventură. Această  istorioară încântătoare despre copilărie, singurătate și prietenie poate fi urmărită și de cei mari în primul rând pentru confruntarea savuroasă dintre iluziile și farmecul copilăriei vs. deziluziile și cruzimea maturității.



Povestea

Un băiețel își duce viața singur pe o planetă mică, undeva departe de pământ. Într-o zi pe planeta sa răsare o floare. Această floare trezește sentimente puternice în sufletul băiețelului, de admirație și încântare, dar și de confuzie, căci floarea îi povestește lucruri neștiute de pe alte planete. Astfel, prințul hotărăște să pornească într-o călătorie a cunoașterii. Întâlnește oameni vanitoși, oameni egoiști sau înfumurați, oameni care nu-și pot depăși propriile limite sau savanți care nu sunt în stare să-și îngrijească propria planetă. Toate acestea îl fac să-i considere pe oamenii mari niște "ciudați". Vulpea este însă cea care îl va învăța să privească oamenii cu toată ființa sa , deci inclusiv cu inima, să recunoască și să se bucure de unicitatea fiecăruia dintre ei așa cum se bucură de floarea sa de pe planeta de unde a venit.
N-am fi aflat niciodată de micul prinț dacă în călătoria sa nu s-ar fi întâlnit în deșert cu un aviator naufragiat, aviator care îi înțelege nelămuririle și nu uită ce înseamnă să fii copil. Acest aviator ne spune povestea micului prinț plecat acum să-și îngrijească cu multă responsabilitate și iubire floarea pe propria-i planetă.

Cartea, care de peste 60 de ani a cucerit sufletele copiilor, dar și ale adulților, se poate cumpăra aici: Micul Prinț


luni, 30 noiembrie 2015

Second life - S.J. Watson

Cât de bine și de adevărat poți cunoaște un om? Şi cât de departe ai merge să afli adevărul?
Acestea sunt doar două dintre întrebările pe care S.J Watson le adresează indirect cititorilor în thrillerul lansat recent Second life.

O femeie trăiește într-un aparent echilibru și pare să aibă tot ce și-ar putea dori: un soț devotat, un copil pe care îl iubește enorm, o slujbă  care îi place. Secretele și viața dublă pe care o duce îi vor amenința însă echilibrul. Fiul ei este defapt fiul surorii sale iar Julia, personajul principal, trăiește cu teama că într-o zi sora ei, Kate, îl va cere înapoi. Astfel, în momentul în care află că sora ei a fost ucisă la Paris, Julia se simte inițial ușurată, dar mai apoi rușinată și vinovată de propria-i reacție. Sentimentul de vinovăție o va determina să pornească pe urmele criminalului punându-și întreaga familie în pericol.

Romanele de acest gen depind de cât de bine reușește autorul să ducă în eroare, să păcălească și să îndrepte cititorul pe piste greșite pentru a-l surprinde mai apoi. SJ Watson este un autor care şi-a demonstrat deja acest talent în romanul de debut și bestseller-ul Before I go to sleep (Înainte să dorm) din 2011, roman ecranizat cu  Nicole Kidman în rolul principal.

Revenind la Second life, cititorul pătrunde într-o lume a secretelor, o lume virtuală și periculoasă, o călătorie în întunericul celor mai adânci straturi ale psihicului.

Încercând Julia să descopere adevărul despre moartea surorii ei, va descoperi ea adevărul despre sine?

Romanul se găsește aici: Second life

Alte romane asemănătoare: Ecouri de dincolo de moarte
                                          Explozii în Stockholm
                                          Pantofarul şi moartea
                                          Paznicul farului

vineri, 27 noiembrie 2015

Alexandru Roman sau ce este valoarea umană




Avem nevoie, fiecare dintre noi, să știm că există valori și exemple de urmat. Avem nevoie să nu le uităm pentru că le datorăm ceea ce suntem azi. Avem nevoie să umplem cufărul prăfuit de amintiri cu "comori" și să-l deschidem de fiecare dată pentru a ne aminti cine suntem.


Și fiindcă valoarea înseamnă împlinirea unui ideal sau aspirații umane raportate la legile progresului, iar valoarea umană se măsoară după greutățile biruite, Alexandru Roman este mult mai mult decât o simplă personalitate locală.


Elevii şi profesorii școlilor care îi poartă cu mândrie numele - COLEGIUL TEHNIC ALEXANDRU ROMAN ALEȘD și ȘCOALA GIMNAZIALĂ ALEXANDRU ROMAN AUȘEU, alături de reprezentanții PRIMĂRIEI AUȘEU și  preoții satelor AUȘEU și GROȘI l-au omagiat și i-au reiterat valoarea incontestabilă într-un reușit program artistic la sfârșit de noiembrie.
Programul a debutat cu o prezentare Power Point realizată de doamna profesoara Graur Simona și a continuat cu mult așteptatul concurs  "Elevii au talent" și  scenetele pregătite de doamnele profesoare Caba Claudia și Farcalău Ioana. Activitățile s-au desfășurat apoi în fața monumentului ridicat marelui patriot cu un recital de cântece patriotice și cu prestația deosebită a fostei eleve a școlii din comună Andreea Ardelean și a elevului Radu Ilea. Întregul eveniment a fost coordonat de doamna consilier educativ Ciucle Lidia, doamna dir. adj. Melania Joldea și domnul dir. Botici Matei Adrian.




Elevii Școlii Gimnaziale Nr.1 Luncșoara, coordonați de doamnele învățătoare Boier Florica, Nojea Corina, Bradea Nadia, Pușcou Edith  și Țic Ioana,  au sărbătorit cu această ocazie și ziua de 1 Decembrie dovedind la rândul lor mult talent și dăruire.





































Cine a fost Alexandru Roman?

S-a născut pe 26 noiembrie 1826 în satul Auşeu, judeţul Bihor. Studiile primare şi gimnaziale le-a terminat în ţară, iar cele universitare la Viena şi Budapesta. A studiat filosofia,  matematica şi teologia. A fost profesor în Beiuş, în Oradea şi la Universitatea din Budapesta. S-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Literare Române care va deveni mai târziu Academia Română.
A fost îndrumător cultural, publicist (ziarul Concordia), unul dintre primii profesori care a ţinut prelegeri în limba română în Transilvana ( la Beiuș a introdus pentru prima dată Limba română  în școală). Trei decenii a luptat pentru nobila aspirație a unității naționale, fapt amintit și de Iosif Vulcan  în revista Familia: "A servit națiunea cu condeiul şi cu graiul la catedră, la tribună şi în arena ziaristică". A apărat cauza românilor din Transilvania suferind multe persecuții politice (inclusiv închisoarea) din partea autorităților de la acea vreme.

La 100 de ani de la nașterea sa, în 1926, Academia Română a așezat o placă comemorativă pe casa în care s-a născut dascălul Alexandru Roman, iar la 180 de ani de la naștere a fost înălțat în centrul comunei un bust din bronz.



Pentru a citi despre alte activități ale elevilor accesați meniul Teaching de sus.






duminică, 15 noiembrie 2015

Jocurile Foamei: Revolta II

Filmul este ultima parte din trilogia scrisă de Suzanne Collins (Jocurile foamei, Sfidarea și Revolta), trilogie ecranizată începând cu anul 2012. Fenomen mondial încă de la întâia parte, Jocurile foamei pare la prima vedere un simplu SF despre lupta spectaculoasă a unor tineri împotriva unei dictaturi. Filmul este însă mult mai mult decât atât. Se pot observa numeroase accente sociale, economice şi politice specifice lumii în care trăim. Această "evoluție" tulburătoare a umanității în care populația este manipulată prin intermediul televiziunii de un grup restrâns de conducători,  în care unii oameni urmăresc cu frenezie jocuri barbare și sadice și în care un grup restrâns ia decizii vitale pentru restul populației, nu este chiar atât de SF.


Povestea:
Katniss Everdeen trăiește într-un cartier sărac din Districtul 12. În fiecare an cei din Capitoliu, coordonatorii districtelor, organizează JOCURILE FOAMEI drept pedeapsă pentru cei care au îndrăznit în trecut să se revolte împotriva sistemului. Astfel, din fiecare district sunt aleși prin tragere la sorți  doi tineri pentru a participa la o competiție pe viață și pe moarte; competiție televizată și urmărită cu entuziasm de organizatori.
Sora lui Katniss este aleasă să participe, dar Katniss se oferă voluntar în locul ei. Celălalt tribut va fi tănărul Peeta. Cei doi fac o alianţă în timpul jocurilor şi ajung în finală. Pentru a forţa mâna Capitoliului Katniss propune ca ei să se sinucidă refuzându-le astfel satisfacția unui singur câștigător. Încercând să rezolve situaţia organizatorii îi declara pe  amândoi câștigători, dar gestul lor va constitui SFIDAREA. Districtele încep să se revolte deși un nou joc al foamei este organizat între toți câștigătorii edițiilor precedente.
REVOLTA este condusă de Katniss si Peeta. Ei reușesc să se infiltreze în Capitoliu şi sunt hotărâți să îl ucidă pe președintele Snow. 
Va reuși Katniss anihilarea dictaturii? Răspunsul îl aflăm începând cu 20 noiembrie 2015.

Cartea se poate cumpăra de aici:Jocurile foamei

Surse: Wikipedia
Sursă foto: fandango



miercuri, 11 noiembrie 2015

FINALA HYPE START UP


Aceasta este prezentarea  realizată de organizatori la finalul competiției HYPE YOUTH START UP MILANO. Echipa Școlii Gimnaziale Alexandru Roman Aușeu a fost alcătuită din elevii: Pisec Alina, Botici Cristina, Ciucle Andrei (cei care au intrat LIVE in competiție în fața juriului) și  Simionas Sorana, Olar Andreea, Sertea Andrada, Boca Maria, Jac Zdenca, Jac Cristina, Gardan Andreea. Echipa a obținut locul al 5-lea din 22 de țări și 37 de școli participante.
Felicitări întregii echipe!





Pentru a vedea proiectul click aici: Senior App
Pentru a vedea filmarea din timpul realizării proiectului click aici:video
Pentru a vedea alte activități ale elevilor click pe meniul: Teaching








vineri, 30 octombrie 2015

Printre lupi


                 "Nu spune niciodată că drumul pe care mergi este cel din urmă!"

Cu o busolă în mână, înfometată și înfrigurată, o fetiță de șapte ani străbate mii de kilometri pe jos în căutarea mamei sale.Trece prin păduri dense, merge pe drumuri presărate cu cadavrele războiului și ajunge să fie crescută de fiarele pădurii pentru a se ascunde de "fiarele" lumii în care s-a născut.

Ea este Mishke, o copila evreică, ai cărei părinți au fost deportați în lagărele din estul Europei. De frică să nu fie și ea dată pe mâna naziștilor, Mishke fuge din casa familiei care fusese plătită să o îngrijească și ajunge în Germania, Polonia, Ucraina și chiar Romania.

Eroina povestește despre ororile războiului, despre lagărele de concentrare și ia parte la evenimente pline de cruzime ajungând în cele din urmă chiar să mărturisească: "Mă tem de oameni și, cu nările fremătând de dezgust, mă feresc din calea lor".

Romanul a fost publicat pentru prima dată în 1997 și abia în 2007 la noi în țară, an în care a fost și ecranizat de francezi. În 2008 autoarea a recunoscut că Printre lupi este o creație fictivă și nicidecum o poveste autobiografică cum susținuse până atunci.

În ciuda acestui fapt, cartea merită citită pentru exemplul de curaj și ambiție, pentru lecția de viață și de dragoste, pentru lupta de supraviețuire și pentru că este, până la urmă, o metaforă a unei perioade reale și rușinoase din istorie.

"Mai am și astăzi un sentiment de spaimă când trec printr-un oraș, ori de câte ori văd lume multă în jurul meu; mă simt atrasă într-o cursă, ca într-un ghetou"

"Sunt plină de răni și de cruste, și am picioarele deformate de îndelungata mea hoinăreală prin lumea cuprinsă de război. Am văzut moartea pretutindeni, am cunoscut frigul și foamea, mai cumplite decât și le pot închipui toți cei care mă privesc. Am trăit printre lupi, până când am devenit eu însămi lup, trup și suflet."



Sursă imagine: thedailyquotes.com

Puteți cumpăra cartea aici: Printre lupi
Alte romane:  Paznicul farului
                      Piaza rea
                      Cartea Iad
                      Eleganta ariciului
                      Învingătorul este întotdeauna singur
                      Ecouri de dincolo de moarte