Am plantat un copac, am plantat o faptă bună!

  La inițiativa Primăriei Auşeu, elevii de la Şcoala Gimnazială "Alexandru Roman" Auşeu au participat azi la o acțiune de plantare de copaci, acțiune ce a avut ca obiectiv conștientizarea rolului major pe care societatea îl are în protecția și re-crearea mediului înconjurător. 

Puieții plantați vor fi în câțiva ani adevărați copaci iar această activitate de voluntariat a evidențiat încă o dată multiplele beneficii aduse de un "simplu” copac: 

Un copac este un simbol - el ne reamintește zi de zi de importanța protejării naturii;
Un copac este un cadou - îl vom deschide iar și iar și ne vom bucura de el în fiecare an;
Un copac este prietenie - el a adunat deja elevi și localnici într-o acțiune ce unește comunitatea și leagă prietenii;
Un copac este continuitate - este continuitatea vieții;
Un copac este speranță - speranța la un viitor mai bun;

                                         Și nu în ultimul rând, un copac este o faptă bună. 

                                                      Azi am plantat o faptă bună!

  

 

      

Pentru a vizualiza o altă activitate a elevilor dați click aici: Broscutele, prietenele elevilor

Învingătorul este întotdeauna singur.

Misiune: redobândirea fericirii
Timp la dispoziţie: 24 de ore
Țintă: fosta soţie
Locaţie: scena strălucitului festival de film de la Cannes
Victime : aleatorii şi colaterale
Mijloace: orice ( inclusiv crima)
Posibile pericole: cei care încă mai cred în moralitate

Accesorii indispensabile: arme de pe piaţa neagră, diamante, ţinute de lux

Tipologii specifice: actori, fotomodele, manechine, regizori, producători, designeri, oameni de afaceri

Finalul misiunii: Învingător.

Nu. Nu este niciun joc pe calculator. Nu este nici misiunea vreunei trupe Seal ci doar misiunea unui om. Dar acest om este exponentul unei lumi amăgitoare, o lume descrisă atât de tulburător de autorul brazilian Paulo Coelho în romanul Învingătorul este întotdeauna singur.

Începem să citim o carte despre Glorie, Frumuseţe, Putere si Lux ce ar trebui să stârnească admirație sau invidie, dar în cele din urmă paginile cărții ne lasă cu un gust amar, căci frumusețea și faima este doar Amărăciune şi Singuratate, banii se transformă în Lăcomie şi Puterea nu asigură fericirea. Iar această amărăciune este exact sentimentul pe care autorul și l-a dorit să îl simțim noi, cititorii, într-o creație oglindă a societăţii actuale.

Igor, un om de afaceri rus care a luptat în războiul din Afghanistan și a învățat tehnici de luptă și ucidere ce nu lasă urme, a făcut planul descris mai sus și până la finalul cărții îl și duce la îndeplinire în numele unei iubiri devastatoare ce o poartă pentru fosta lui soție.

O lume superficială. O disoluție a valorilor. Un portret trist şi o invitaţie la meditaţie. Iată o particică din această lume:

" Când observaţi cel mai mic semn de indiferenţă şi lipsă de entuziasm faţă de semenii voştri nu e bine. Singurul mod de a preveni o asemenea boală e să înțelegi că sufletul suferă când îl obligăm să trăiască superficial. Sufletul are nevoie de lucruri profunde."

"În loc să meargă spre dreptate lumea începe să se îndrepte către lucruri materiale care își pierd valoarea în 6 luni și trebuie schimbate"

" Sindromul celebrității: când oamenii uită cine sunt și încep să creadă în ceea ce alții spun despre ei"

" Moda este doar un fel de-a spune: sunt de partea voastră. Port uniforma armatei voastre, nu trageți."

Vreţi să fiţi învingători?

Broscuţele, prietenele elevilor

Continuând buna colaborare cu Asociaţia Pescarilor Sportivi Aqua Crisius,  elevii Şcolii Gimnaziale Alexandru Roman Auşeu au avut de această dată şansa de a contribui la realizarea unui filmulet despre Buhaiul de baltă cu burtă galbenă şi Buhaiul de baltă cu burtă roşie. 

   

Aqua Crisius Oradea

  greenly.ro

Broscuţele,  care începând de azi le-au rămas prietene elevilor, trăiesc şi în bălţile alimentate cu apă curată din zona Crisului Repede. Ele sunt indicatori biologici şi pot trăi până la 10 ani în mediul natural. Se apără de prădătorii naturali prin colorit, printr-o substanţă toxică eliberată prin piele şi chiar prin "actorie" (se prefac moarte când sunt în pericol).

Aceste specii, ale căror efective au dispărut sau au fost mult restrânse la nivel european, ne-au reamintit tuturor cât de mult contează să ocrotim natura şi astfel să ne ocrotim pe noi înşine. 

În această zi, în care nuanţele toamnei erau imposibil de numărat, organizatorii şi-au dorit şi au reuşit formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător şi stimularea interesului pentru păstrarea echilibrului în natură. 

Filmuletul va fi postat în curând. Pentru a vizualiza o altă activate a elevilor daţi click aici: Junior Ranger pentru o zi

Fluturii Irinei

Adoraţi de unii şi criticaţi de altii, Fluturii Irinei Binder au ajuns subiect de discuţie pe multe bloguri şi reţele de socializare şi chiar pe rafturile cititorilor pasionaţi de acest gen. Deşi am putea spune că este un roman fără mari pretenții literare ( după cum însăşi autoarea recunoaşte), el este totuși unul de succes (cel puțin temporar). Acuzată că ar fi comercială și mediocră, creaţia de tip jurnal a stârnit şi a mulţumit mulţi iubitori de cărţi.

Irina, personajul narator, este copilul care se maturizează rapid, creşte doar cu tatăl ei, învață cum trebuie să se descurce în viață iar mai târziu cunoaște dragostea. O mărturiseşte într-o narațiune sinceră, sensibilă, colorată şi fragilă - asemenea fluturilor din carte.

De la pagină la pagină, cititorul trece prin stări diferite și puternice. Curiozitate- căci începutul este bun și captivant. Înțelegere și iertare faţă de personaje şi trecutul lor. Furie- pentru că ea, fluturele, se lasă prinsă în plasa vicioasă a sentimentelor. Şi în final confuzie -căci multe dintre gândurile și idealurile eroinei sunt în contradicție cu acțiunile sale. În ciuda minusurilor și a sentimentului de deja-vu atunci când citim aforismele din carte, romanul Fluturi se evidenţiază printr-un stil sincer și accesibil, cu multe pasaje reusite:

"Dumnezeu le-a dat oamenilor un număr fix de lacrimi...iar acestea sunt de două feluri: de tristețe și de fericire...nu ar trebui să irosesc lacrimile aiurea, ci să le păstrez pentru momentele fericite...ar fi păcat să nu mai am lacrimi ca să plâng atunci..."

"Pentru că la capătul tuturor luptelor interioare între inimă și rațiune, inima este cea care ia decizia finală".

“Să nu uiţi niciodată cine eşti, să nu laşi oamenii să te transforme în cine vor ei să fii...”

“Eu trăiesc pentru a fi cineva în sufletul meu, nu în ochii lumii”.

Nicio carte citită nu este o pierdere căci, până la urmă, ea poate fi folosită ca termen de comparație. Cum ar fi să o comparăm cu Arta conversaţiei de Ileana Vulpescu? Dar, dacă această carte a atins măcar o singură coardă sensibilă, măcar un singur firişor de suflet, toate criticile universului nu valorează nimic pentru tine cititorule căci ești îndreptățit să o iubești sau să o critici (cartea și nu autorul), iar noi restul nu avem dreptul să dăm cu pietre.

Cartea poate fi cumpărată aici: Fluturi 2 volume

Arta conversaţiei şi arta de a trăi

 " Cad frunzele, ca de departe, parcă

s-ar veştezi în ceruri grădini îndepărtate

cu gesturi de negare cad mereu...

Noi toţi cădem. Mâna de acolo cade

Şi altele, şi toate, rând pe rând

Dar este Unul care ţine -n mână

Căderea asta nesfârşit de blând. "  ( R.M.Rilke)

Cad frunzele acum în octombrie şi văzându-le simţim nevoia unei retrospective, a unei analize lucide a propriei vieţi. Dar mai avem noi loc și timp de o astfel de analiză, de o astfel de radiografie sufletească? Chiar dacă răspunsul ar fi da, sunt sigură că mulţi nu am reuşi să o facem la fel de bine ca Sânziana Hangan, personajul principal al romanului Arta conversaţiei, de Ileana Vulpescu. Medic de laborator, ajunsă la 40 de ani, divorţată şi cu doi copii, Sânziana este unul dintre cele mai complexe personaje feminine din literatura română. 

Prin acest personaj Arta conversaţiei devine cartea sufletului unei fiinţe sensibile şi puternice (dihotomie specific feminină), un roman greu de  citit de iubitorii de acţiune, dar cu un limbaj de o naturalețe apăsătoare; o poveste despre copilărie, dragoste, familie, iubire, ură, copii, relația femeie-barbat, prietenie - toate cuprinse într-o adevărată enciclopedie a sentimentelor și trăirilor umane. Este un roman cu multe replici spumoase, dar care niciodată nu par forțate sau plictisitoare căci cartea are un potențial enorm de a ne arata viața așa cum este ea și de a ne provoca la o radiografie personală. 

Arta conversației este în esență arta de a trăi, de a trăi frumos, corect și demn!

" E atâta rutina și atât de puțin adevăr (în lume) , dar  pentru adevărul acesta puțin și rar merită să trăim."

" Două gânduri să nu te părăsească niciodată: acela de a-ţi îmbogăți mintea și sufletul și că suntem trecători în lume"

" Și-ntr-o carte și într-un ziar trebuie să știi să citești printre rânduri,  dară în oameni. "

"În general, în viaţă puţine lucruri se pot lua de la zero, fiindcă noi pe noi nu ne mai putem lua de la zero. Luăm lucrurile şi pe noi aşa cum sunt şi aşa cum suntem."

Cartea poate fi cumpărată aici: Arta conversației

The Maze Runner and the myth of the #Labyrinth

What if you woke up with a sudden loss of memory and you didn't even remember your name? Who were you then? And, what if you were given the possibility to start a new world? What role would you like to play in it? A doctor, a hunter, a cook, a leader? Or, perhaps , you would prefer to run. To run and save yourself from a destiny that seems unchangeable. So runs, Thomas, the main character from the movie "The maze runner". He runs giving hope to those that are hopeless and refusing to play just a simple role.

 

We, lovers of great movies, have recently dealt with a recurrent theme: the post-apocalyptic world or the dystopian future. This movie, based on James Dashner's best-selling novel, is a modern remake of the Greek myth of the labyrinth with an emphasis on the human nature. The labyrinth stays the same: big, cold, complicated, changing its shape every night, inaccessible to those that are not initiated. But the creature, the Minotaur, is a biomechanical one and it appears everywhere in the labyrinth.

For most of the characters this modern labyrinth becomes a test and it remains essentially a journey towards the human inner sanctuary where the self stands free.

Will Thomas find "Ariadne's thread"? Will he be able to escape the mythical labyrinth, like ancient Daedalus did?

Watch this thrilling movie and you’ll have the answers!

#Ranger pentru o zi!

Şcoala Gimnazială Alexandru Roman Auşeu

       Duminică, 28 septembrie 2014, noi, elevi şi profesori din zona Valea Crişului Repede, am avut şansa de a descoperi cât de diversă şi de bogată este această regiune în cadrul unui parteneriat cu Asociaţia Pescarilor Sportivi Aqua Crisius. Activitatea de educaţie ecologică a avut drept obiectiv conştientizarea copiilor şi elevilor asupra importanţei ariilor naturale protejate, a habitatelor şi speciilor de interes naţional si european.

      A fost o zi minunată  pentru a ne petrece timpul liber în natură şi pentru a dobândi cunoştinţe noi, dar mai ales un început perfect de an şcolar. Prin activităţile desfăşurate (jocuri, concursuri, activităţi de observare , realizarea unor fotografii  frumoase şi corecte din punct de vedere tehnic, vizionarea unor filmuleţe etc.), organizatorii şi-au dorit ca elevii să cunoască şi să devină prieteni ai naturii, în general şi ai acestui mediu natural atât de pitoresc, în special!

      Experienţa inedită şi fascinantă legată de natură, peisaj şi cultură a contribuit la o mai bună înţelegere a ariilor naturale protejate şi a speciilor de peşti rari sau pe cale de dispariţie în Europa, dar încă prezente la noi în zonă (mreana vânătă, porcuşorul de vad, dunariţa).

      Am învăţat să gândim responsabil şi să ne implicăm în conservarea şi promovarea valorilor naturale pe Crişul Repede amonte de Oradea! Am fost Ranger pentru o zi, dar am învăţat o lecţie pentru viaţă!

Pentru a vedea o altă activitate a elevilor daţi click aici:Broscutele, prietenele elevilor