Ce NU ştiaţi despre #FACEBOOK

   Scriam pe pagina de pornire a blogului că fiecare dintre noi aparţinem timpului pe care ştim să ni-l trăim. Facebook, cu bune şi rele, face parte din timpul prezent şi poate face parte din timpul nostru personal. E bine sau nu să acordăm timp facebook-ului? Aş începe cu câteva “detalii tehnice” ale fenomenului:

Nume: Facebook - Reţea de socializare

Data apariţiei: 2004 

Locul apariţiei: universitatea Harvard, SUA

Cine deţine controlul: Mark Zuckerberg

Scopul apariţiei iniţiale: un circuit închis pentru studenţii universităţii

Răspândirea fenomenului: În 2011 Facebook avea 750 de milioane de membri iar anul acesta peste un miliard de membri - sau să le spunem “cobai” ? :-)

Probleme la „manevrarea” fenomenului: este o reţea controversată, închisă în unele tări din Orientul Mijlociu datorită unor manifestaţii de protest organizate cu ajutorul reţelei.

Profitori/victime ale fenomenului: politicienii văd prezenţa lor activă pe reţea drept un factor determinant al succesului; artiştii  îl folosesc pentru a fi mai „aproape” de fani; pentru agenţiile publicitare este o adevărată mină de aur; serviciile secrete şi anchetatorii fac cereri (legale) pentru obţinerea unor informaţii suplimentare referitoare la unele conturi de facebook şi noi toti: pe facebook suntem mai frumoşi şi mai deștepți, deci avem un “eu virtual” îmbunătăţit.

Să fac sau nu parte din acest fenomen?

Argumente contra

•  Aplicaţia utilizează informaţiile personale cu scopul de a introduce anunţuri publicitare adaptate profilului fiecărui utilizator şi chiar vinde aceste informaţii unor firme private. Astfel au apărut destul de multe nemulţumiri legate de uşurinţa cu care datele personale ajung pe mâna oricui.
• Gramatica pierde teritoriu- propoziţiile devin din ce în ce mai scurte sau chiar incorecte; avem timp numai de like şi share, nu şi de comentarii; folosim foarte multe simboluri şi imagini (chiar şi acest articol va fi citit până la capăt doar de un procent mic de persoane) 
•  Psihologii au stabilit că există o puternică legatură între Facebook şi gelozie/suspiciune. Multe cupluri se pare că s-au despărţit  datorită reţelelor de socializare (deci altele s-au format şi culmea folosesc tot facebookul pentru a vedea ce poze şi-a mai pus fostul sau fosta, bineînţeles cu un “cont spion”). 
•   Uşurăm munca infractorilor. Să ne imaginăm următorul scenariu: tocmai ţi-ai luat un tv de ultimă generație şi îţi faci un “selfie”  astfel încât noua achiziţie să se observe “discret” în spatele tău. Mai ai în listă şi câteva poze în faţa casei tale (să se vadă şi nr. de casă ar fi ideal!) şi peste vreo săptămână anunţi că pleci cu toată familia pe Coasta de azur (cum să ratezi ocazia de a posta aşa ceva!). Toata munca de “documentare” a hoților ai facut-o tu cu doar câteva clickuri. 
•   Dependenţa- psihologii au trecut recent şi Facebook-ul în listă

Argumente pro

• Putem  comunica, posta/vedea fotografii şi filmulete, putem invita sau putem să fim invitaţi la anumite evenimente 
• Putem găsi foşti colegi de școală sau muncă 
• Aflăm ultimele noutăţi din diferite domenii şi chiar avem şansa de a câstiga premii 
• Facem reclamă la produsele proprii 
• Persoanele introvertite comunică mai bine şi fără inhibiţii căci până la urmă pe facebook intri, comunici, postezi dar mai ales pleci fără a trebui să dai vreo explicaţie 
• Este o lume în care putem cuprinde mai multe persoane decât am reuşi în viaţa de zi cu zi 
• On line toţi pornim de la egal la egal. Contul meu nu este mai mare decât al tău!

Soluții: Atenţie la setări! Îţi poţi alege propriul nivel de confidenţialitate dacă ești un utilizator informat- dacă ai citit până aici sigur îţi place să te informezi :-). Pericolul “virtual” devine real în momentul în care noi nu ştim să stabilim şi să respectăm nişte limite. Ce postam? Cât timp petrecem logaţi? Câti şi ce fel de prieteni avem? Dacă respectăm aceste limite autoimpuse putem să ne bucurăm cu adevărat de avantajele acestei reţele de socializare. 

Nu uitaţi să citiţi cărţi, să vizionaţi filme bune pentru hrana dumneavoastră sufletească şi nu mai mult de o jumătate de oră, pe zi, de Facebook (sau altă rețea)!